10 Minute
DAC8 al UE include retragerile către self-custody în raportarea fiscală
Începând cu 1 ianuarie 2026, cadrul DAC8 al Uniunii Europene impune furnizorilor de servicii legate de active digitale să colecteze date KYC extinse şi istorice de tranzacţii pentru rezidenţii fiscali din UE. Modificările — transpuse prin Directiva (UE) 2023/2226 — extind obligaţiile de raportare pentru a acoperi nu doar schimburile crypto‑to‑fiat şi crypto‑to‑crypto, ci şi retragerile către adrese externe, inclusiv portofele self‑custody şi alte destinaţii neadministrate. Scopul directivei este sporirea transparenţei fiscale transfrontaliere şi reducerea decalajelor de conformare, păstrând totodată posibilitatea utilizatorilor de a deţine active în afara exchange‑urilor şi platformelor găzduite.
În practică, noua regulă redefineşte ce înseamnă «transfer în afara custodiei» şi extinde sfera de date necesare pentru autorităţile fiscale: de la identificatori de bază la istorice detaliate ale mişcărilor de fonduri. Aceasta reflectă o tendinţă globală de armonizare a raportării fiscale pentru criptomonede şi active digitale, menită să permită autorităţilor fiscale statelor membre să reconcilieze tranzacţii on‑chain şi off‑chain cu datele furnizate de platformele reglementate.
Ce solicită regulile DAC8 de la exchange‑uri şi furnizori
Colectarea datelor şi aria de raportare
Potrivit DAC8, furnizorii de servicii de active digitale trebuie să colecteze informaţii de identificare care includ, dar nu se limitează la, nume complete, numere de identificare fiscală (TIN), date de naştere, cetăţenie şi adresa de rezidenţă fiscală. În plus, trebuie păstrate înregistrări detaliate ale tranzacţiilor: tipul activului, cantitatea, valoarea la momentul tranzacţiei (fair market value), timestamp‑ul, adresele portofel on‑chain sau conturile interne, şi orice conversii fiat asociate.
Raportarea acoperă o gamă largă de activităţi: rampa de intrare şi ieşire fiat (fiat on‑ramps/off‑ramps), schimburile crypto‑to‑crypto, transferurile între conturi gestionate diferit şi transferurile care duc la fonduri părăsind custodia unui furnizor. Deoarece retragerile către adrese care nu sunt administrate de acelaşi furnizor sunt incluse, transferurile către portofele self‑custody şi «unhosted wallets» intră în perimetrul raportării. Aceasta înseamnă că, la nivel practic, o retragere de pe un exchange european către un portofel ne‑custodial va fi înregistrată şi raportată autorităţilor fiscale.
Furnizorii trebuie să standardizeze câmpurile de identificare pentru a facilita reconcilierile transfrontaliere: identificatori unici ai conturilor, adrese de portofel, coduri de tranzacţie, precum şi metadate utile pentru matching (de exemplu, informaţii despre conturile bancare asociate sau despre counterparty). În anumite condiţii, rapoartele pot conţine date agregate pentru a proteja anumite aspecte sensibile, dar standardele minime de identificare rămân obligatorii.
Calendarul şi implementarea în etape
Directiva subliniază anul 2026 ca perioadă de construcţie a setului de date: furnizorii trebuie să colecteze datele clienţilor şi înregistrările tranzacţiilor pe tot parcursul acelui an pentru a genera primul ciclu complet de raportare. Primele rapoarte referitoare la activitatea înregistrată în 2026 sunt datorate în 2027, după care raportarea devine anuală. Acest interval oferă actorilor din industrie timp pentru adaptare tehnică şi juridică, inclusiv actualizarea fluxurilor KYC, a bazelor de date, a logării tranzacţiilor şi a procedurilor AML.
Implementarea se aşteaptă să fie etapizată: iniţial colectarea şi stocarea datelor, apoi generarea şi transmiterea fişierelor de raport către autorităţile fiscale, urmate de procese de matching şi verificare transfrontalieră. Analiştii anticipează că efectele reale asupra conformării fiscale vor creşte semnificativ în momentul în care datele multi‑jurisdicţionale vor putea fi reconciliate, ceea ce implică sisteme IT robuste şi cooperare administrativă între statele membre.
Aplicare, notificări utilizatori şi restricţii de cont
Mementouri, perioade de graţie şi blocări de cont
DAC8 permite furnizorilor să suspende sau să blocheze conturi dacă utilizatorii refuză să furnizeze un număr de identificare fiscală (TIN) sau alte date cerute, dar blocarea nu este automată. Directiva impune transmiterea a două mementouri şi acordarea unei perioade de graţie de 60 de zile înainte ca furnizorii să poată aplica măsuri restrictive. Această abordare în etape îşi propune să echilibreze necesităţile de conformare fiscală cu drepturile utilizatorilor şi realităţile operaţionale ale exchange‑urilor, platformelor custodiale şi furnizorilor de portofele.
În practică, paşii tipici includ notificări automate prin e‑mail sau în interfaţa utilizatorului, instrucţiuni clare despre ce documente şi câmpuri sunt necesare (de exemplu TIN, dovada adresei), opţiuni de rectificare a datelor şi escaladări interne de conformitate. Furnizorii pot restricţiona anumite funcţii — cum ar fi depunerile, schimburile sau retragerile — până la clarificarea statusului fiscal al clientului. Totuşi, măsurile trebuie să respecte legislaţia locală privind protecţia datelor şi drepturile consumatorilor; utilizatorii ar trebui informaţi despre temeiul juridic şi despre căile de remediere sau reclamaţie.
Costuri, estimări de venituri şi intenţia de reglementare
Impact economic asupra industriei şi finanţelor publice
Evaluarea impactului realizată de Comisia Europeană estimează că DAC8 ar putea genera aproximativ 1,7 miliarde EUR anual din venituri fiscale suplimentare legate de tranzacţiile cu criptomonede, în timp ce Parlamentul European a oferit o plajă între 1 miliard EUR şi 2,4 miliarde EUR. Aceste cifre reflectă potenţialul recuperării unor impozite necolectate anterior, dar rezultatul final va depinde de rigurozitatea implementării şi de capacitatea autorităţilor de a corela rapoartele cu datele on‑chain.
Pe partea furnizorilor, costurile iniţiale de punere în aplicare pot fi substanţiale: infrastructură IT pentru colectare şi transmitere de date, dezvoltare de API‑uri şi sisteme de matching, cheltuieli cu securitatea datelor şi stocarea pe termen lung, precum şi costuri cu personalul de conformitate şi consiliere juridică. Estimările menţionate în documente publice indică aproximativ 259 milioane EUR costuri iniţiale la nivel agregat pentru furnizori şi 22,6–24 milioane EUR cheltuieli recurente anuale pentru menţinerea sistemelor şi a proceselor necesare.
Distribuţia costurilor va fi inegală: mari exchange‑uri şi instituţii financiare integrate pot suporta cheltuielile mai uşor decât furnizorii mici sau startup‑urile cripto, ceea ce ar putea influenţa dinamica pieţei şi consolidarea sectorului. În plus, costurile non‑financiare — precum riscurile de reputaţie, complexitatea operaţională şi necesitatea conformării transfrontaliere — adaugă un strat suplimentar de considerare pentru business‑uri.
Transparenţă, nu interzicerea self‑custody
Regulatorii subliniază că obiectivul regulilor este creşterea vizibilităţii fiscale, nu interzicerea deţinerii portofelelor private. Partea de raportare poate fi transmisă în formă agregată acolo unde este adecvat, iar câmpurile standardizate de identitate şi cont permit autorităţilor să coreleze înregistrările între jurisdicţii. Astfel, cadrul caută să îmbunătăţească conformarea fiscală în sectorul cripto fără a elimina posibilitatea proprietăţii private a portofelelor.
Totuşi, acest echilibru între transparenţă şi dreptul la confidenţialitate ridică provocări tehnice şi politice: de exemplu, cum se raportează tranzacţii multiple într‑un mod care să protejeze datele personale sensibile, dar care să furnizeze suficiente informaţii pentru detectarea evaziunii fiscale. Mecanismele de agregare şi anonimizare parţială, alături de garanţii stricte de securitate şi minimizare a datelor, sunt elemente cheie pentru a menţine încrederea utilizatorilor şi legitimitatea reglementării.
Ce înseamnă aceste schimbări pentru utilizatorii cripto şi furnizori
Platformele cripto care deservesc utilizatori din UE trebuie să îşi actualizeze fluxurile KYC, logarea tranzacţiilor şi procedurile AML pentru a captura setul extins de date solicitat de DAC8. Aceasta implică modificări ale interfeţelor de onboarding, ale politicilor interne de retenţie a datelor şi ale proceselor de raportare automată. Furnizorii ar trebui să implementeze verificări stricte ale TIN‑urilor, să păstreze dovada comunicării cu utilizatorul şi să asigure trasabilitatea fiecărei tranzacţii raportate.
Pentru utilizatori, în special pentru cei care folosesc portofele self‑custody, regulamentul reduce gradul de anonimat la momentul iniţierii transferurilor dinspre furnizori reglementaţi; retragerile către adrese neadministrate vor fi vizibile autorităţilor fiscale ca parte din raportarea agregată sau detaliată, în funcţie de cerinţele aplicabile. Aceasta nu înseamnă că fiecare adresă on‑chain va fi divulgată public, ci că datele relevante vor fi puse la dispoziţia autorităţilor fiscale pentru verificare şi matching.
Apărătorii confidenţialităţii au exprimat îngrijorări legate de expunerea datelor şi de riscul de supracollectare, argumentând că informaţii sensibile pot fi vulnerabile la breşe. Autorităţile fiscale răspund că o raportare mai amplă este necesară pentru a închide golurile de conformare şi pentru a evita pierderile fiscale cauzate de anonimizarea tranzacţiilor. În practică, furnizorii vor trebui să echilibreze responsabilitatea de raportare cu obligaţiile legale privind protecţia datelor (de exemplu, GDPR) şi cu aşteptările clienţilor.
Perspective şi paşi practici
DAC8 reprezintă un pas important în evoluţia reglementării fiscale globale pentru criptomonede. Pe măsură ce furnizorii implementează sisteme în 2026 şi primele rapoarte sosesc în 2027, este de aşteptat ca părţile interesate să primească clarificări suplimentare, ghiduri practice şi coordonare transfrontalieră. Autorităţile fiscale vor rafina probabil procedurile de matching şi vor emite recomandări tehnice privind formatele şi protocoalele de transmitere a datelor.
Pentru business‑uri şi utilizatori deopotrivă, pregătirea pentru DAC8 implică prioritizarea unor elemente cheie: construirea unor fluxuri KYC robuste şi conforme, comunicarea clară privind obligaţiile fiscale către clienţi, gestionarea atentă a înregistrărilor legate de transferurile către portofele self‑custody şi adoptarea unor politici stricte de securitate a datelor. Paşi practici includ audituri de conformitate, actualizări ale sistemelor IT, instruirea echipelor de conformitate şi colaborarea cu consultanţi fiscali şi juridici specializaţi în cripto şi reglementare transfrontalieră.
În concluzie, DAC8 schimbă fundamental modul în care activităţile cripto vor fi raportate în UE, oferind atât oportunităţi de clarificare fiscală, cât şi provocări operaţionale. Pregătirea proactivă şi dialogul continuu între furnizori, utilizatori şi autorităţi pot facilita o tranziţie mai lină spre un sistem de raportare care urmăreşte conformitatea, protejând în acelaşi timp drepturile fundamentale şi funcţionalitatea ecosistemului cripto.
Sursa: crypto
Lasă un Comentariu