7 Minute
Creșterea cererii pentru stablecoin poate reduce rata neutră
Guvernatorul Federal Reserve, Stephen Miran, a declarat participanților la summitul BCVC din New York că cererea în creștere pentru stablecoin-urile ancorate la dolarul american ar putea exercita presiune descendentă asupra ratei neutre a economiei, cunoscută frecvent drept r‑star. Miran a argumentat că această schimbare de echilibru macroeconomic ar influența deciziile de politică ale Fed și, pe termen, ar putea determina scăderea ratelor de referință. Comentariul subliniază modul în care inovațiile financiare digitale — în special stablecoin-urile denominate în dolari — pot modifica echilibrul între cerere și ofertă de active lichide denominate în SUA și, astfel, parametrii de conducere a politicii monetare.
Dimensiunea pieței și perspective
Miran a citat date CoinGecko care arată o capitalizare totală actuală a stablecoin-urilor de aproximativ 310,7 milioane de dolari și a făcut referire la cercetări ale Fed care sugerează că stablecoin-urile denominate în dolari ar putea crește până la aproximativ 3 trilioane de dolari în următorii cinci ani. O astfel de expansiune, dacă s‑ar materializa, ar modifica semnificativ profilul de lichiditate al pieței globale în dolari, creând efecte asupra cererii pentru US Treasuries, pieței de finanțare în dolari (dollar funding) și asupra profunzimii pieței monetare. În termeni practici, emitenții care păstrează rezerve one‑to‑one în active lichide denominate în dolari ar putea acumula, prin portofoliile utilizatorilor lor, volume considerabile de titluri de stat și alte active cu lichiditate ridicată — ceea ce, la scară largă, se traduce prin modificări ale ratei de echilibru a dobânzii.
Stephen Miran
Cum pot stablecoin-urile afecta ratele dobânzilor și politica monetară
Conform observațiilor lui Miran, stablecoin-urile par deja să crească cererea pentru bonurile de tezaur americane și alte active lichide în dolari în rândul cumpărătorilor non‑SUA. Această cerere externă pentru Treasuries și lichiditate pe termen scurt în dolari poate reduce rata de echilibru sau rata neutră (r‑star), schimbând astfel poziția necesară a politicii monetare. Mecanismele prin care se produce acest efect includ: canalul echilibrului portofoliului (portfolio balance), unde investitorii substituie active riscante cu active denominate în dolari pentru a obține stabilitate și lichiditate; efectul de substituție între depozite bancare și active digitale cu randament (yield‑bearing stablecoins); și influența asupra piețelor repo și a cererii interbancare pentru dolari. Toate aceste canale pot împinge spre scădere randamentele obligațiunilor pe scadențe scurte și medii, ceea ce se traduce printr‑o scădere a nivelului r‑star estimat.
În practică, dacă volumele de active susținute de stablecoin-uri cresc substanțial și sunt concentrate în active cu maturități scurte sau ultra‑lichide (de exemplu, T‑bills), presiunea asupra randamentelor pe termen scurt poate fi mai accentuată. Acest lucru ar putea determina autoritățile monetare să retragă mai puțin din stimul sau chiar să reducă ratele de politică pentru a menține inflația și ocuparea forței de muncă în limitele țintite. Totuși, efectele exacte depind de factorii de transmisie, de structura rezervelor emitenților de stablecoin, precum și de comportamentul investitorilor instituționali și retail la șocuri de piață.
Rolul reglementării în adopție și politică
Deși a recunoscut o doză sănătoasă de scepticism față de reglementări noi, Miran a lăudat GENIUS Act pentru faptul că ar putea oferi repere mai clare și protecție pentru consumatori. El a subliniat că prevederea din proiectul de lege ce solicită emitenților cu domiciliul în SUA să mențină rezerve one‑to‑one în active sigure, lichide și denominate în dolari este deosebit de relevantă pentru factorii de decizie în domeniul politicii monetare. Reglementarea clară ar legitima stablecoin-urile, ar îmbunătăți disciplina de piață prin cerințe de audit și transparență și ar influența modul în care băncile centrale evaluează riscurile conexe sistemului financiar. De asemenea, cadrele legislative pot impune standarde privind păstrarea rezervelor (custody), mecanisme de rambursare la cerere, cerințe de capital pentru emitenți și proceduri stricte de conformitate KYC/AML, toate menite să reducă riscul de panică și fuga masivă din activele digitale.
În contextul politicilor prudențiale, autorii de reglementări analizează opțiuni precum cerințe minime pentru lichiditate, testare de stres pentru scenarii adverse, obligații de divulgare în timp real a compoziției rezervelor și mecanisme de interoperabilitate cu infrastructurile existente de plăți. Aceste soluții ar putea modera impactul stabilit asupra piețelor de capital și ar oferi băncilor centrale instrumente suplimentare pentru a estima mai precis r‑star și pentru a calibra răspunsul la presiunile de finanțare în dolari.
Riscuri, competiție și perspectiva instituțiilor globale
Organizații internaționale precum Fondul Monetar Internațional (FMI) și mai multe grupuri bancare din SUA au avertizat că stablecoin-urile ar putea concura cu serviciile financiare tradiționale și ar putea atrage depozite dinspre bănci, în special dacă oferă randamente atractive. Această presiune competitivă a generat apeluri pentru supraveghere mai strictă a stablecoin-urilor care produc randament (yield‑bearing), pentru a proteja consumatorii și a păstra stabilitatea financiară. Printre riscurile menționate se numără: riscul de lichiditate și risc de contagiune în momente de tensiune, riscurile operaționale și de securitate informatică asociate infrastructurilor on‑chain, riscul de concentrare a rezervei într‑un număr limitat de emitenți sau custodi, și riscurile juridice transfrontaliere privind jurisdicția și aplicarea legii.
Miran a descris potențiala ascensiune a stablecoin-urilor ca pe un „elefant în cameră” evaluat la trilioane de dolari, pe care bancherii centrali nu‑l pot ignora. Perspectivele instituțiilor globale includ scenarii diverse: un rezultat în care stablecoin-urile devin complementare sistemului bancar, oferind eficiență în plăți și noi canale de finanțare; sau un alt scenariu în care ele devin substitut pentru depozitele tradiționale, reducând baza de finanțare a băncilor și amplificând riscul de destabilizare în perioade de tensiune. Evaluarea acestor riscuri necesită o analiză aprofundată a produselor pe care le oferă emitenții, a politicilor de rezervă și a mecanismelor de lichiditate activă.
Ce trebuie urmărit în continuare
Participanții de pe piață și factorii de decizie vor urmări câțiva indicatori-cheie: ritmul de creștere a capitalizării pieței stablecoin, compoziția rezervelor (ponderea US Treasuries în raport cu alte active lichide), progresul reglementar — inclusiv adoptarea și detaliile GENIUS Act — și schimbările în cererea externă pentru active denominate în dolari. Alte semnale importante includ nivelul de transparență raportat de emitenți (audituri, freelance‑verification), măsurile de interoperabilitate cu sistemele bancare, dinamica randamentelor pentru activele din rezerve și metricile on‑chain privind fluxurile de intrare/ieșire.
În practică, o monitorizare atentă a acestor variabile va permite estimări mai robuste ale felului în care stablecoin-urile pot modifica rata neutră și, implicit, deciziile de politică monetară. Factorii care pot atenua impactul includ standarde prudentiale stricte, cerințe de lichiditate mai mari pentru emitenți, și măsuri care să reducă atractivitatea arbitrării excesive între depozite bancare și instrumentele digitale. În orice caz, următoarea perioadă va fi definitorie: atât piețele, cât și autoritățile vor testa limitele interacțiunii dintre monedele stabile, piețele de titluri de stat și politica monetară, iar concluziile obținute vor modela reglementările viitoare și abordarea băncilor centrale față de noua arhitectură financiară digitală.
Sursa: cointelegraph
Lasă un Comentariu