8 Minute
Stablecoins se extind — comoditate, dar apar costuri noi
Stablecoin-urile sunt din ce în ce mai folosite pentru plăți în lumea reală, însă economiile operaționale anticipate de mulți sunt erodate de comisioane și de congestia on-chain. O nouă analiză a firmei de analiză blockchain din New York, Artemis, evidențiază o creștere rapidă pe canalele de plată — susținută în mare parte de activitatea B2B — în timp ce costurile de frecare rămân o barieră semnificativă pentru adoptarea la scară largă.
Concluzii cheie: scară, ponderea tokenilor și durerea comisioanelor
Artemis atribuie aproximativ 136 de miliarde USD în plăți cu stablecoin unor 33 de firme în perioada ianuarie 2023 — august 2025, cu un ritm anualizat aproape de 122 de miliarde USD. Raportul detaliază activitatea pe cazuri de utilizare:
- Plăți B2B: 76 de miliarde USD anualizate
- Peer-to-peer (P2P): 19 miliarde USD
- Decontări legate de carduri: 18 miliarde USD
- Fluxuri B2C: 3,3 miliarde USD
- Operațiuni de prefunding: 3,6 miliarde USD
Piața este dominată de USDT de la Tether, care reprezintă aproximativ 85% din volumul tranzacțiilor, în special pe blockchain-ul Tron. USDC de la Circle îl urmează, activ pe Tron, Ethereum, Binance Smart Chain și Polygon. Aceste stablecoin-uri susțin acum o pondere în creștere din plățile cripto și fluxurile de trezorerie — de la remitențe și plăți către comercianți până la decontări corporative.
De la instrument pentru traderi la infrastructură de plăți
Co-fondatorul Artemis, Anthony Yim, și data scientist-ul Andrew Van Aken subliniază că stablecoin-urile au evoluat din instrumente utilizate în trading către „rails” de plată pe care companii și clienți le folosesc în fluxuri operaționale reale. Jucători majori din plăți — Visa, Mastercard, PayPal și Stripe — explorează sau pilotează integrări cu stablecoin-uri, semnalând un interes instituțional crescut pentru plăți cripto și decontări bazate pe blockchain.
Însă această tranziție scoate în evidență slăbiciuni operaționale. Deși transferurile pe rețele cu cost redus, precum Solana, pot costa fracțiuni de cenți, utilizarea reală implică frecvent swap-uri, on/off ramps la exchange-uri, transferuri între rețele și spread-uri valutare (FX). Aceste comisioane cumulabile pot egala sau chiar depăși taxele din finanțele tradiționale, erodând astfel propoziția de valoare a plăților cu stablecoin pentru tranzacții mai mici sau pentru volume fragmentate.
Aspecte tehnice ale tranziției
Din perspectivă tehnică, transformarea stablecoin-urilor într-un sistem de plată industrial presupune interoperabilitate crescută, rutare eficientă între schimburi (onramps/offramps) și mecanisme sigure pentru schimb valutar. Integrările enterprise necesită API-uri robuste, capacități KYC/AML compatibile și garanții privind lichiditatea instantă pe mai multe lanțuri (liquiditate cross-chain). Fără aceste componente, experiența utilizatorului final rămâne fragmentată și costisitoare, în special în cazul decontărilor transfrontaliere.
Congestia rețelei și costurile de conversie
Incidente foarte mediatizate ilustrează problema: congestia Ethereum a dus la comisioane extreme în perioadele de vârf, cu cazuri raportate de costuri de tranzacție care au ajuns la mii de dolari pentru operațiuni singulare. Pe măsură ce volumul investitorilor și al comercianților crește, congestia on-chain poate împinge taxele de gaz și mări spread-urile de trading pe exchange-urile centralizate — ceea ce face ca unele cazuri de utilizare ale stablecoin-urilor să devină neeconomice.
Kevin O’Leary, judecător la „Shark Tank”, a sintetizat tensiunea pe social media: când traficul real lovește aceste sisteme, infrastructura se întinde dincolo de limite. Mulți experți susțin că soluția este scalarea pe mai multe straturi — inclusiv layer-2s, soluții cross-chain și rutare îmbunătățită pe exchange-uri — pentru a păstra promisiunea de bani digitali cu costuri reduse.
Tipuri de soluții de scalare
Soluțiile de scalare includ rollup-uri optimistic (Optimistic Rollups), zk-rollups (zero-knowledge), sidechains și rețele de tip state channels. Fiecare tehnologie are compromisuri: optimistic rollups oferă costuri reduse și compatibilitate EVM, dar pot introduce timpi de finalizare mai mari din cauza perioadelor de fraud-proofs; zk-rollups oferă finalitate rapidă și eficiență în costuri la mare volum, dar complexitatea generării de zk-proofs poate afecta flexibilitatea dezvoltatorilor. Implementarea unor mixuri de soluții — plus ponturi de rutare a lichidității între layer-2 și bridging securizat — este esențială pentru plăți rapide și ieftine la scară.
Pe lângă tehnologia de scalare, UX pentru conversie (on/off ramps) este crucial: aplicațiile trebuie să minimizeze numărul de swap-uri necesare și să automatizeze rutarea prin pool-uri cu lichiditate adecvată pentru a reduce slippage-ul și costurile FX.
Reglementare, conflicte și noi participanți în industrie
Raportul apare la câteva luni după acțiunea federală din SUA care urmărește crearea unui cadru pentru emiterea de stablecoin-uri în baza aşa-numitului "Genius Act". Criticii susțin că legea lasă neclare elemente esențiale privind protecția consumatorului și conflictele de interese. Raportul menționează exemple de token-uri susținute de emitenți noi și investitori mari care folosesc stablecoin-uri proprietare pentru mișcări corporative de valoare ridicată, subliniind necesitatea unui control mai clar și a supravegherii.
Un caz controversat menționat în presă este USD1, un stablecoin legat de o aventură privată; astfel de token-uri ilustrează modul în care stimulentele emitentului — cum ar fi câștigarea de dobândă pe activele de rezervă, precum titlurile de stat (Treasury securities) — pot genera modele de profit opace dacă dezvăluirea și guvernanța sunt slabe. Aceasta ridică întrebări legate de dovada rezervelor (proofs of reserves), audituri independente și mecanisme clare de responsabilitate pentru emitenti.
Riscuri de conflict de interese și modele de rezervă
Când emitentul unui stablecoin integrează produse financiare propice monetizării rezervelor (de exemplu, plasamente în obligațiuni sau instrumente repo), apare riscul ca profitabilitatea să fie direcționată către emitent în detrimentul transparenței. Modelele solide de rezervă trebuie să ofere auditurile periodice, raportarea în timp aproape real pentru activele de rezervă și, ideal, segregarea activelor de rezervă de activele operaționale ale emitentului pentru a evita situațiile de risc sistemic.
Reglementatorii cer tot mai frecvent standarde de capital, cerințe de lichiditate și mecanisme de protecție a consumatorilor asemănătoare băncilor pentru anumite tipuri de stablecoin-uri. În paralel, supravegherea antitrust și reglementarea conflictelor pot influența modul în care instituțiile mari emit sau folosesc stablecoin-uri proprietare.
Perspective: creștere constantă, dar nu încă o înlocuire a rețelelor fiat
Datele Artemis arată că plățile cu stablecoin se scalează rapid în canale business și consumer, dar încă reprezintă o felie mică din volumul global de plăți. Pentru a atinge paritatea mainstream cu finanțele tradiționale, ecosistemul trebuie să reducă costurile de conversie și cele on-chain, să îmbunătățească lichiditatea cross-chain și să adopte standarde de reglementare și guvernanță mai solide.
Pentru întreprinderi și consumatorii nativi cripto, stablecoin-urile oferă deja decontare mai rapidă și flexibilitate operațională. Totuși, pentru adoptarea la scară largă, industria trebuie să abordeze structurile de comisioane, să accelereze implementarea soluțiilor de scalare și să promoveze practici transparente privind rezervele — sau riscă să reproducă blocajele care au încetinit alte inovații din infrastructura financiară.
Ce pot face companiile și factorii de decizie
Companiile care adoptă stablecoin-uri ar trebui să evalueze mai multe dimensiuni: cost total al tranzacției (inclusiv slippage și spread FX), securitatea bridge-urilor utilizate, compatibilitatea cu cerințele KYC/AML și robustețea rutelor de lichiditate. Factori de decizie politici ar trebui să pună accent pe cerințe clare de transparență, standarde de audit și mecanisme de protecție pentru consumator.
De asemenea, ecosistemul are nevoie de inovații în infrastructură: furnizori de lichiditate algoritmică, rutare optimizată între DEX-uri și CEX-uri, și widget-uri de rampare care reduc numărul de operațiuni manuale pentru utilizatorii finali. Colaborarea între entitățile reglementate, custodiile instituționale și proiectele layer-2 poate accelera maturizarea pieței.
Recomandări pentru viitor
- Adoptarea pe scară largă a layer-2 și a zk-rollup-urilor pentru a reduce costurile on-chain și a crește debitul tranzacțiilor.
- Standardizarea rapoartelor de rezervă și audituri independente pentru a restabili încrederea în emitentii de stablecoin.
- Promovarea interoperabilității cross-chain și a protocoalelor de rutare a lichidității pentru a micșora slippage-ul și spread-urile FX.
- Crearea unor cadru regulator armonizat care să protejeze consumatorii, dar și să permită inovația tehnologică.
Pe scurt, stablecoin-urile au potențialul de a transforma plățile digitale și fluxurile de trezorerie, dar valoarea lor reală pentru societate depinde de soluționarea costurilor operaționale, a congestiei on-chain și a lacunelor de reglementare. Fără aceste remedieri, beneficiile pot rămâne capturate în principal de utilizatorii cu volume mari, în timp ce utilizatorii obișnuiți ar putea suporta aceleași sau chiar mai mari costuri decât metodele fiat existente.
Sursa: crypto
Lasă un Comentariu