8 Minute
Stablecoin-urile procesează volume enorme, dar plățile reale rămân mici
Potrivit unei analize comune realizate de McKinsey și Artemis Analytics, stablecoin-urile au setat aproximativ 35 de trilioane de dolari pe infrastructuri blockchain în ultimul an. Acest număr impresionant evidențiază creșterea rapidă a activității on-chain și a utilizării monedelor stabile (stablecoins) în ecosistemul cripto, însă analiza detaliată arată că doar în jur de 1% din acest total — adică aproximativ 380–390 de miliarde de dolari — reflectă plăți reale către utilizatori finali. Prin „plăți reale” se înțeleg transferuri de tip remitențe, salarii internaționale, plăți către furnizori și decontări în piețele de capital, adică tranzacții care au efect direct asupra economiilor reale ale persoanelor și companiilor.
Volumul on-chain vs. utilitatea pentru plăți în lumea reală
Discrepanța între cifra headline şi utilitatea reală pentru plăți ține în principal de natura majorității tranzacțiilor în stablecoin. O parte substanțială din cele 35 de trilioane provine din activități specifice pieței cripto: tranzacționare între tokenuri, transferuri între portofele și exchange-uri, mișcări automate ale protocoalelor DeFi, operațiuni de arbirtaj și alte fluxuri interne care nu ajung la comercianți sau consumatori obișnuiți. Astfel, deși monede stabile precum USDC și Tether alimentează o economie cripto în expansiune, ele nu au înlocuit încă rețelele tradiționale pentru plăți cotidiene transfrontaliere sau pentru plata salariilor la scară largă.
Pentru a încadra aceste cifre, McKinsey estimează că piața globală de plăți depășește anual 2 cvadrilioane de dolari. Așadar, suma de 380–390 de miliarde de dolari aferentă plăților reale înstablecoin reprezintă aproximativ 0,02% din totalul plăților globale. Această comparație ilustrează cât de mult mai rămâne de parcurs pentru ca infrastructurile bazate pe stablecoin să se apropie de volumele tranzacționate zilnic prin rețele bine consolidate precum Visa sau Mastercard, care înregistrează în mod preponderent plăți consumator– comerciant și nu fluxuri interne de piață.
Unde sunt folosite stablecoin-urile în prezent
Raportul identifică trei cazuri de utilizare principale în care stablecoin-urile funcționează deja ca instrumente de plată cu valoare reală pentru utilizatori și organizații. Pe lângă cifrele aggregate, este util să analizăm caracterul acestor segmente: ele includ fluxuri B2B structurate, plăți pentru forță de muncă globală și mecanisme automate de decontare în piețele financiare. În plus, există implementări mai puțin vizibile, dar relevante, precum servicii de custodie, mecanisme de escrow pentru tranzacții tokenizate și integrarea stablecoin-urilor în tesaurizarea lichidităților operaționale ale unor platforme cripto și fintech.
- Business-to-business (B2B) settlements: Aproximativ 226 de miliarde de dolari anual, impulsionate de plăți către furnizori și transferuri corporative. În acest segment, stablecoin-urile oferă avantaje potențiale pentru companii care gestionează volume mari de plăți transfrontaliere, reducând fricțiunile asociate conversiilor valutare și întârzierilor bancare tradiționale. Pentru multe firme importatoare/exportatoare și pentru startup-urile cu lanțuri de aprovizionare internaționale, utilizarea stablecoin-urilor poate accelera ciclul cash-to-cash și poate oferi predictibilitate în managementul riscurilor valutare.
- Salarii globale și remitențe: În jur de 90 de miliarde de dolari, un segment în care viteza de transfer și costurile reduse pot aduce beneficii reale lucrătorilor migranți și angajaților internaționali. Plățile instant în stablecoin elimină unele bariere ale sistemelor bancare tradiționale, permițând remitendenților și companiilor să trimită bani aproape în timp real, cu comisioane potențial mai mici. Totuși, pentru ca această valoare să ajungă la destinatarii finali, este esențială existența unor on/off-ramps fiabile — punți care să transforme stablecoin-ul în monedă fiat locală accesibilă.
- Piețe de capital și decontări automate ale fondurilor: Aproximativ 8 miliarde de dolari, incluzând decontări programatice și tranzacții instituționale. Aici, stablecoin-urile sunt folosite pentru a eficientiza procesele de decontare între instituții, pentru a facilita micro-settlements în strategii algoritmice și pentru a reduce timpul de blocare a capitalului în tranzacții complexe. Instituțiile financiare care experimentează tokenizarea activelor sau transferuri digitale între entități legate pot găsi în stablecoin un instrument util pentru reducerea riscului de contraparte și pentru optimizarea lichidității intraday.
Aceste segmente subliniază tracțiunea timpurie a stablecoin-urilor în fluxuri financiare de nișă, dar semnificative. Companii cripto precum Circle (emitentul USDC) și Tether promovează constant stablecoin-urile ca alternative mai ieftine și mai rapide la sistemele clasice de plăți transfrontaliere, inclusiv în raport cu SWIFT în anumite scenarii de utilizare. În același timp, jucători tradiționali din industria plăților precum Visa sau Stripe explorează integrarea căilor bazate pe stablecoin în ecosistemele lor, fie prin parteneriate directe, fie prin infrastructuri hibride care combină rails tradiționale cu on-ramps/ off-ramps pentru monede stabile. Integrarea acestor soluții implică, practic, armonizarea controalelor KYC/AML, asigurarea lichidității fiat și garanții operaționale pentru comercianți.
De ce pot fi înșelătoare titlurile din presă
Numeroase titluri recente compară volumele totale ale tranzacțiilor în stablecoin direct cu rețele precum Visa sau Mastercard. O astfel de comparație omiteste o distincție esențială: rețelele de carduri înregistrează predominant plăți ale consumatorilor către comercianți, deci reflectă utilizarea în comerțul cotidian, în timp ce mult din volumul stablecoin-urilor este intern pieței cripto. În practică, totalul tranzacțiilor on-chain poate include operațiuni care sunt tranzitorii, repetitive sau chiar contorizate de mai multe ori în lanțurile de transfer, ceea ce poate supraestima rolul acestor instrumente în activitatea comercială obișnuită.
Mai mult, statisticile agregate nu delimitează întotdeauna între tranzacțiile cu utilitate economică reală și mișcările de lichiditate folosite pentru optimizarea portofoliilor, hedging sau managementul marjelor pe exchange-uri. Analizele riguroase necesită filtrare și clasificare — de exemplu, identificarea plăților care corespund unor adresabilități economice reale (remitențe către persoane fizice, salarii, plăți către furnizori) versus tranzacții proprietare sau procedurale ale entităților cripto. Astfel, cifrele brute on-chain sunt utile pentru a înțelege activitatea tehnologică și volumul infrastructural, dar nu trebuie interpretate în mod direct ca un indicator al adopției pentru plăți zilnice în economia reală.
Potențial pe termen lung și cale către scalare
McKinsey și Artemis subliniază că volumele relativ scăzute ale plăților reale în prezent nu anulează potențialul pe termen lung al stablecoin-urilor. Analiza oferă, în schimb, o bază realistă pentru măsurarea progresului în timp. Pentru ca stablecoin-urile să devină o soluție de plată mainstream, ele trebuie să depășească o serie de bariere: adoptare mai largă de către comercianți (merchant acceptance), claritate reglementară la nivel transfrontalier și locală, integrare eficientă cu lichiditatea fiat și parteneriate solide între furnizorii cripto și companiile de plăți tradiționale. Lipsa unor norme comune privind rezerva și auditul, precum și incertitudinile privind protecția consumatorilor, sunt obstacole semnificative care trebuie abordate pentru a construi încredere la scară largă.
Pe plan tehnic, interoperabilitatea între blockchains, standardele token (de exemplu ERC-20) și rezolvarea aspectelor de finalitate a plății sunt aspecte cheie. Infrastructura de on-ramps și off-ramps, adică mecanismele prin care stablecoin-urile pot fi schimbate în și din monede fiat, sunt critice pentru adoptarea în rândul persoanelor care doresc acces la plăți locale și la retrageri în numerar. De asemenea, soluțiile de custody și custodie instituțională, mecanismele clare de garantare a rezervei (fiat-collateralized) sau alternativele descentralizate, plus transparența emisiei și a rețelelor de lichiditate, contribuie la creșterea încrederii și, implicit, la adoptare.
Competiția dintre emitenti cripto nativi și giganți ai plăților tradiționale poate fi constructivă: furnizorii tradiționali pot oferi accesul la rețele de comercianți și experiență în conformitate reglementară, în timp ce emitenții cripto pot oferi viteza de settlement, programabilitate și costuri potențial mai mici pentru anumite tipuri de tranzacții transfrontaliere. Urmărirea metricilor relevante — rate de conversie on/off-ramp, volumul de remitențe reale, numărul de comercianți care acceptă plăți stabile, frecvența plăților salariale procesate prin stablecoin — va fi esențială pentru a evalua dacă stablecoin-urile pot evolua din infrastructură „plumbing” cu volum mare în interiorul pieței cripto, într-o infrastructură de plată globală fiabilă și adoptată pe scară largă.
Sursa: coindesk
Lasă un Comentariu